Bistrița, Poarta Transilvaniei

Ați auzit de Colibița „Marea de la munte“, unde se găsește cel mai pur aer cu cea mai mare concentrație de ozon, de Castelul Contelui Dracula, de vinurile de Lechința, Rezervația Laleaua Pestriță sau Parcul cu peri seculari, peșteri, lacuri sau munți unici în Europa? Dacă da, atunci trebuie neapărat să vizitați județul Bistrița-Năsăud care abia așteaptă să vă dezvăluie aceste minunății. Dar mai întâi treceți prin Bistrița, municipiul județului Bistrița-Năsăud, oraș situat în nordul Transilvaniei încărcat de istorie, înconjurat de dealuri cu păduri înverzite și străbătut de râul căruia îi poartă numele, râul Bistrița.

Orașul Bistrița reușește an de an să își surprindă vizitatorii cu peisaje superbe, clădiri cu arhitectură impresionantă, străduțe liniștite, toate fiind o filă din cartea de povești a Bistriței Medievale.

Bistrița a fost al treilea oras ca importanță din Siebenbürgen, numele în germană al Transilvaniei, după Sibiu si Brașov. Orașul face parte din cele 7 burguri cetăți transilvăniene construite de sași, alături de cele două orașe amintite anterior, precum și Sighișoara, Sebeș, Orăștie și Mediaş.

Primele mențiuni încep cu anii 1141-1161 când sașii ajunși pe aceste meleaguri au început să colonizeze regiunea. Documentele oficiale datează orașul din anul 1241 când Bistrița este menționată pentru prima dată ca Oppidum Nosa, nume dat de coloniștii așezați pe malul râului Bistrița. Mai târziu orașul va căpăta numele Bistrița, sau Bistritz în dialectul săsesc, tocmai de la râul ce îl străbate, denumire de origine slavă ce poate fi tradusă ca „apa repede“. Bistrița a fost menționată de-a lungul timpului în peste 36 de variante toponimistice, dintre care 10 au ca formă de bază cuvântul Nosa și 24 sunt variante ale cuvântului Bistriche.

Marile invazii din 1241-1242 și 1285 au adus serioase distrugeri Bistriței, dar aflată sub protecția reginei Ungariei ea își revine încet, iar bistrițenii devin printre cei mai importanți negustori din zonă, primind dreptul privilegiat de a ține „Târgul cel mare“, organizat în fiecare an timp de 15 zile în luna august în Piața Centrală ce înconjoară Biserica Evanghelică, azi simbol al orașului.

Biserica Evanghelică este o capodoperă arhitecturală gotică, un obiectiv turistic important și mândria Bistriței. Turnul bisericii a fost ridicat între 1487 și 1519 și are o înălțime de 75 metri, fiind cel mai înalt turn medieval din România și pe locul 4 în lista celor mai înalte turnuri de biserică din țară, după Catedrala Ortodoxă Mitropolitană din Timișoara (cu un turn de 90 metri înălțime terminat în 1941), Biserica Romano-Catolice Sf. Mihail din Cluj (a cărui turn de 80 metri a fost reconstruit în 1837) și Biserica Mănăstirii Ortodoxe Săpânța (turlă de 78 metri ridicată din lemn în 1998).

Atât pentru protecția necesară cât și pentru a primii statutul de oraș, începând cu jumătatea sec. XV bistrițenii încep să construiască zidurile de apărare ale cetății, un șir de ziduri înalte de 10 metri și groase de 2 metri, întrerupt în 18 locuri de tot atâtea turnuri de apărare și trei porți cu bastioane puternice: Poarta Lemnelor, Poarta Spitalului și Poarta Ungurească, toate trei demolate in sec. XIX. Cele 18 turnuri erau apărate de meșteșugarii orașului, grupați în 22 de bresle (printre care Breasla Dogarilor, Rotarilor, Curelarilor, Croitorilor, Fierarilor, Șelarilor, Măcelarilor, Aurarilor, Tâmplarilor și Funarilor). Din cele 18 turnuri astăzi mai există doar unul: Turnul Dogarilor unde se poate admira o colecție impresionantă de măști și păpuși de aproximativ 700 de exponate.

Tot în secolul XV a fost pusă baza unei alte contrucții simbolice a Bistriței: Ansamblul Sugălete, unul dintre cele mai lungi ansambluri arhitecturale medievale din estul Europei. Începând cu anul 1480, bistrițenii construiesc în Piața Centrală un șir de 13 case cu arcade la parter, cu întrări spaţioase și legate între ele, alcătuind o galerie cu 20 de bolţi susţinute de 21 de stâlpi masivi de piatră. Aici se afla în trecut nucleul economic al orașului unde negustorii și meșteșugarii își vindeau produsele, o îndeletnicire caracteristică a orașului medieval care își câștigase locul pe stema orașului.

Stema veche a Bistriței cuprinde un cap de struț încoronat cu o potcoavă în cioc, struțul fiind simbol al comerțului iar potcoava din ciocul său reprezentând abilităţile meşteşugăreşti ale locuitorilor şi binențeles simbol al norocului. În prezent, în Bistriţa se mai pot vedea două dintre aceste steme: una la Muzeul Județean Bistrița-Năsăud, stema originală din 1480 de pe Poarta Lemnelor, iar a doua este în Biserica Evanghelică pe un stâlp al scării care duce la tribună. Pentru a readuce aminte bistrițenilor din zilele noastre de acest important simbol al trecutului, Primăria a amplasat prin oraș statuete confecționate din fibră de sticlă pictate de elevii de la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba” înfățișând struțul.

Tot la Muzeului Județean Bistrița-Năsăud se poate descoperi și una dintre cele mai frumoase colecții de etnografie care cuprinde unelte, instalații de tehnică populară, costume populare, o casă țărănească și o biserică de lemn, toate adunate de-a lungul timpului și păstrate cu mare atenție.

Între străzile principale care porneau din Piața Centrală și zidurile cetății au fost construite pasaje, străzi înguste și piețe. Centrul istoric al Bistriței păstrează cel mai mare număr de pasaje între burgurile Transilvaniei. Mergând la pas pe aceste străduțe ajungem și la un alt monument istoric și lăcaș de cult: Sinagoga din Bistrița, construită în anul 1856 în stil arhitectural eclectic și având o suprafață de 580 m². În prezent e folosită ca sală de concerte de muzică clasică și proiecții de film. Dacă după atâta plimbare doriți să luați masa, o cafea sau o gustare, pietonalul Liviu Rebreanu vă sare în ajutor cu restaurante, cafenele și tonete amenajate de-a lungul său.

Pentru iubitorii de natură și mișcare în aer curat, Bistrița vă întâmpină cu pădurile din vecinătatea ei: Pădurea Codrișor, Pădurea Ghinzii, Pădurea Jelnei, poiana cu peri seculari de pe Dealul Cocoș și Pădurea Schullerwald, singura pădure-parc din oraș, unde poți face plimbări pe jos sau cu bicicleta, alergare sau pur și simplu recreere. Dacă doriți o plimbare în apropierea pietonalului puteți ajunge în maxim 10 minute în Parcul Municipal Regele Mihai. Aceasta oază de verdeață are peste 100 de ani și găzduiește arbori ca Ginkgo biloba (Arborele pagoda) sau minunatul Liliodendron (Arborele lalea) și este încadrat de râul Bistrița, Palatul Culturii Bistrița, zidul fostei cetăți medievale și Turnul Dogarilor. 

Sperând că am reușit să vă trezesc interesul pentru orașul Bistrița și împrejurimile pitorești, acum am să vă spun și cum să ajungeți aici. Dacă veniți cu avionul trebuie să știți că cele mai apropiate aeroporturi de Bistrița sunt: aeroportul Avram Iancu din Cluj situat la 108 km de Bistrița, aeroportul Transilvania din Târgul Mureș situat la 107 km de Bistrița, dar și aeroporturile din Baia Mare și din Suceava. Odată ce ați aterizat pe unul dintre aceste aeroporturi aveți mai multe variante de transport până în Bistrița: cu mașina, trenul sau cu autobuz/autocar, opțiunile de transport în comun fiind destul de atractive. După ce ajungeți la destinație trebuie doar să vă rezervați timpul necesar ca să vizitați măcar cele mai importante și frumoase monumente de arhitectură, lăcășe de cult sau muzee, pe care le prezentăm cu mândrie in secțiunea Descoperă.

Deci, fie că vă doriți să redescoperiți istoria tumultoasa a Bistriței Medievale, să admirați natura în toată splendoarea ei sau doar pur și simplu să ieșiți la o cafea bună într-un oraș liniștit și pitoresc, Bistrița va avea mereu ceva frumos să vă ofere.