Muzeul Grăniceresc Năsăudean

Năsăud este un oraș în județul Bistrița-Năsăud pe râul Someșul Mare în regiunea denumită în trecut Valea Rodnei sau Țara Năsăudului.

Prima atestare documentară a Năsăudului, sub numele de Naszod, datează de la 1245, dar potrivit legendelor şi a artefactelor descoperite în zonă, naşterea lui se pierde în vremuri nescrise.

Districtul Grăniceresc Năsăud

O pagină de istorie esențială a orașului de pe malul drept al Someşului începe în secolul XVIII o dată cu militarizarea Văii Rodnei. În 1762 se formează Districtul Grăniceresc Năsăudean prin decretul împărătesei Austriei Maria Tereza. Acesta stabilea înfiinţarea unui Regiment de Graniţă cu centrul la Năsăud, cu scopul de a apăra granița Imperiului Habsburgic împotriva Imperiului Otoman. De asemenea era necesară consolidarea stăpânirii și pe teritoriul Transilvaniei unde grofii maghiari nu agreau autoritatea Vienei. Așadar pentru a stăvili revoltele grofilor împotriva habsburgilor, românii din Ţinutul Năsăudului au primit unele drepturi în schimbul serviciului militar. Cei care se înscriau în regiment erau oameni liberi, neplătitori de taxe, aveau dreptul să-şi cumpere pământ iar copiii lor aveau acces la cultură fiind şcolarizaţi pe cheltuiala Imperiului, în condiţiile în care majoritatea românilor din Transilvania erau iobagi sub maghiari.

Povestea Cătanelor Negre care l-au oprit pe Napoleon

Regimentul II de Graniță de la Năsăud nu a fost însărcinat doar cu paza granițelor, ci a fost folosit și în războaie. În cele aproape nouă decenii de existență, trupele regimentului grăniceresc de infanterie au luat parte la 20 de campanii militare. Prin vitejia lor și-au câștigat un temut renume în acea vreme, acela de „cătanele negre”. 

Numele de cătanele negre venea de la culoarea sumanului în care luptau. Oamenii erau săraci iar celor care nu îşi permiteau să-şi cumpere uniforme li se dădea voie să lupte într-un soi de suman negru. Abia din 1830 regimentul s-a luptat în uniforme regulamentare, după înfiinţarea unui fond de haine militare. Dar cu sau fără uniforme, soldaţii năsăudeni luptau vitejeşte pe câmpurile de luptă ca să-şi apere drepturile câştigate sub Imperiul Habsburgic.

Dintre episoadele memorabile din istoria militară a Regimentului II Românesc de Graniță bătălia de la Arcole (15-17 noiembrie 1796) ocupă un loc însemnat. Acasta s-a desfășurat în timpul războiului napoleonian dintre Austria şi Franţa. Deși au pierdut în faţa celui care va fi devenit unul dintre cei mai mari generali ai istoriei, rezistența și „vitejia diabolică” a năsăudenilor l-a impresionat pe Napoleon. Istoria spune că ar fi exclamat către statul său major:

De aş avea eu asemenea soldați, aş ajunge în trei zile la Viena.

Grănicerii sunt onorați și pe noua stema a orașului, unde este înfățișat un grănicer cu arma la picior, îmbrăcat cu suman și în picioare purtând opinci, având pe cap o pălărie cu boruri rotunde.

Deşi a fost desfiinţat în 1851 după aproape un secol de existență, spiritul de libertate adus de regiment nu a dispãrut. Povestea acestor „cătane negre” este descrisă amănunțit într-una din sălile Muzeului grăniceresc din Năsăud.

Muzeului Grăniceresc

Muzeul funcționează într-o clădire declarată monument istoric, chiar fosta Cazarmă a Regimentului II Românesc de Graniţă, „Şvarda"

Ispăvile grănicerilor năsăudeni nu s-a oprit pe campul de luptă. Cea mai mare izbândã a lor s-a concretizat în şcolile lor. Orașul are o veche tradiție în învățământ, fiind printre puținele localități în care existau școli cu predare în limba română, numite „școli triviale”, apărute dupã 1766 în Nãsãud, Monor şi Maieru. Între 1826 şi 1830 se deschid şcoli primare comunale în toate cele 44 de comune grãnicereşti. Iar în anul 1863 la data de 4 octombrie se înfiinţa Gimnaziul din Năsăud, cu predare în limba română, al patrulea din Transilvania, după cele de la Blaj (1754), Beiuş (1828) şi Braşov (1850). Chiar și în prezent mândria Năsăudului este dată de şcolile sale. 

Așa a luat naștere și ideea de muzeu, un loc unde să se păstreze valoriile năsăudene, iar în anul 1873, vicecăpitanul Districtul Năsăudului Florian Porcius informa autoritățile competente că dorea să înfiinţeze o „Reuniune de Ştiinţă şi Muzeu”. Solicitarea acestuia a fost respinsă dar lucrurile nu au rămas pe loc și până la sfârşitul anului şcolar 1873-1874, biblioteca gimnaziului a primit prin donaţie numeroase cărţi. De asemenea, cabinetului de ştiinţe naturale a primit colecţia de 1060 de exemplare de minerale a cavalerului De Manz, precum și un important ierbar al lui Florian Porcius. Apoi de-a lungul anilor s-a reușit înfiintarea unui muzeu în 1931 cu ajutorul localnicilor, dar acesta a fost distrus în timpul ocupaţiei horthyste din 1940-1944. La data de 1 octombrie 1948, Administraţia Fondurilor Grănicereşti, cedează imobilul fostului hotel „Rahova” oraşului Năsăud unde se redeschide muzeul alături de o bibliotecă şi arhivă. Apoi în anul 1951 toată colecţia muzeistică se mută în vechea clădire a „Şvardei”, unde se află şi acum. 

În prezent Muzeul Năsăudean cuprinde două secții. Secţia etnografica a fost inaugurată în mai 2009, iar din anul 2010 este amenajată o expoziție și în curtea din spate a muzeului, în aer liber. Aici a fost refăcută o casă tradițională năsăudeană originară din Ilva Mare. Colecția de artă populară și etnografie mai cuprinde și o fântână cu cumpănă, o presă masivă pentru must şi ulei, un car, o sanie, o poartă de gospodărie ţărănească şi o piatră de hotar. Secţia de istorie cuprinde obiecte de arheologie și istorie a Regimentului II Românesc de Graniţă şi a Districtului Năsăud.

Muzeul s-a numit pentru prima dată Muzeul Regional Cluj, apoi Muzeul Năsăudean şi azi poartă numele de Muzeul Grăniceresc Năsăudean.

Cum ajungi aici si când să vizitezi

Orașului Năsăud se află la 22km de orașul Bistrița și la 31km de Beclean. Muzeul este deschis în fiecare zi de Marți-Duminică de la 10-18 (Aprilie-Septembrie) și 9-17 (Octombrie-Martie)